TRĂIND PREZENTUL DIN PERSPECTIVA VIITORULUI: Veniți să umlăm în lumina Domnului! (3)

samy-tutac2Chemarea plină de pasiune a profetului Isaia:Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului (Isaia 2:5) apare în contextul unei crize spirituale profunde (Isaia 2:6-8) dar şi al unei crize sociale provocate, desigur, de decăderea spirituală (Isaia 3:1-5). Criza socială amintită de profet nu este una minoră ci una profundă, caracterizată de o lipsă acută de lideri capabili şi maturi în toate domeniile vieţii. Când se ajunge la această situaţie, responsabilitatea majoră este a bărbaţilor. Peste tot astăzi, se constată o lipsă a dorinţei de implicare a bărbaţilor şi o apatie fără precedent. Bisericile suferă din cauza bărbaţilor imaturi afirmă Edwin Louis Cole în lucrarea Adevărata bărbăţie, şi-i numeşte pe unii din bărbaţii de astăzi: bărbaţi adevăraţi – ca mama. Iată ce constată acest om a lui Dumnezeu în aceeaşi lucrare, la pagina 76: după ce a predat cu succes domeniile de disciplină din casă, bărbatul caută acum să se debaraseze şi de resposabilităţile din biserică…Este posibil să obţii ceva pe plan spiritual de la femei, dar puterea vine întotdeauna de la bărbaţi. O biserică, o familie, o naţiune este puternică doar în măsura în care sunt bărbaţii puternici.

Din cauza păcatului lor, spune profetul Isaia, oamenii vor fi conduşi de: lideri lipsiţi de experienţă şi maturitate – le voi da băieţi drept căpetenii, zice Domnul, şi nişte copii vor stăpâni peste ei (Isaia 3:4); lideri slabi şi fără autoritate – poporul Meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăpânesc nişte femei (Isaia 3:12); lideri înşelători şi neserioşi – poporul Meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire (Isaia 3:12). Această criză socială descrisă de Isaia o întâlnim astăzi în România, manifestându-se în societate, în familie şi, din nefericire şi în biserică. Ne confruntăm cu o lipsă de respect pentru autoritate la toate nivelele. În parte, acest fapt se datorează răutăţii oamenilor şi dorinţei fiecăruia de a face ce-i place, dar, şi din cauza incapacităţii liderilor de a-şi impune autoritatea prin dragoste şi slujire. Rezultatul obţinut este anarhie, sfidare şi nesupunere. În plus, incapacitatea liderilor de a oferi viziune şi modele de urmat a dus şi la o laşitate nemaiîntâlnită în generaţiile trecute, manifestată mai ales în rândul bărbaţilor. Dumnezeu a plănuit ca cineva să preia responsabilitatea. Bărbaţilor – voi sunteţi aceia, spune acelaşi Edwin Louis Cole. Ne este dat să vedem astăzi, aproape zilnic, acte de corupţie la cel mai înalt nivel. Oameni care fură şi mint ca la uşa cortului dar nu păţesc nimic. Toţi hoţii şi şarlatanii au mătuşi, soacre, verişori, care lasă moşteniri de milioane de dolari. Oamenii de rând privesc şi zic: Dacă ei pot fura, minţi, sfida legea şi noi putem. Şi de aici, intrăm într-un cerc vicios, vechi de sute de ani, mai vechi decât comuniştii şi fanarioţii. Un exemplu despre cum se rezolva (şi încă se rezolvă) problema corupţiei în România, ni-l oferă stenograma Divanului Domnesc a lui Constantin Brâncoveanu din vara anului 1695. În faţa Divanului Domnesc, domnitorul Constantin Brâncoveanu îl judecă pe Constantin Ştirbei, al şaselea demnitar al ţării ca importanţă, pentru luare de mită şi alte mârşăvii. Boierul încearcă să se justifice spunând că tot ce a luat a dăruit mănăstirii Strehaia. Domnitorul îl ameninţă cu spânzurătoarea dar de fapt, după câţiva ani, acelaşi demnitar corupt, este pus tot de Brâncoveanu, ca  cel dintâi boier al ţării. Cum a fost posibil? Simplu: Deacii, jupâneasa lui, fiind rudă cu Domnul, mergea la jupâneasa Stanca cu mumă-sa, băneasa Ilinca, sora jupânesii Stancăi mamei Domnului şi plângea rugându-se. Însă i s-au făcut milă pentru lacrimile ei şi au grăit jupâneasa Stanca fiiu-său Domnului…şi l-au ţinut vr-o două săptămâni închis şi l-au slobozit (Daniel Barbu, Firea românilor, pag. 52). Ştiţi cum se traduce asta? Trafic de influenţă. Când citeşti aşa ceva şi te uiţi la ceea ce se întâmplă astăzi, înțelegi mult mai ușor de ce zice Solomon: Nimic nou sub soare.

Cum să trăieşţi într-o ţară în care corupţia, abuzul, traficul de influenţă, în loc să fie pedepsite, sunt instrumente de producere a puterii? Mulţi spun: Până ajungi la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii. Cum să trăieşti într-o astfel de societate? Cum să trăim noi, copiii lui Dumnezeu? Ne spune apostolul Pavel în Efeseni 4:1: să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o! Pavel continua să ne spună cum trebuie să trăim (Efeseni 4:17 – 6:24) ca nişte copii prea iubiţi ai lui Dumnezeu: Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. (Efeseni 5:8). Sunt unii evanghelici care se întreabă: În mijlocul unei aşa societăţi corupte, se poate trăi corect? Răspunsul este DA! Desigur, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu siguranță este o criză socială profundă şi unii găsesc motive să fie pesimişti şi delăsători dar va veni o vreme glorioasă! Şi pentru că această vreme este aproape să fim receptivi la chemarea profetului Isaia: Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!

Pastor Samy Tuțac