Trezirea spirituală (II) – Un model biblic

Un scenariu care se repetă mereu poate fi observat în relatarea biblică. Mereu şi mereu, apatia, atrofierea şi apostazia spirituală sunt confruntate şi combătute cu multă eficacitate. Declaraţii precum „Domnul a lucrat cu putere”, descriu într-un mod simplu, dar foarte direct lucrarea divinităţii, care de-a lungul secolelor a schimbat atât destinul naţiunii alese, cât şi cursul istoriei omeniriişi este o datorie de onoare pentru toţi slujitorii altarelor şi amvoanelor de astăzi să se aplece şi să se inspire din varietatea şi vitalitatea unor asemenea modele.

Trezirea spirituală care s-a produs în timpul domniei împăratului Iosia este extrem de semnificativă, ea survenind în ultimele decade de existenţă ale Regatului de Sud (2 Cronici 34 şi 35). Era o epocă în care Regatul de Nord, cu capitala la Samaria, fusese deja cucerit, iar Regatul de Sud, cu capitala la Ierusalim se îndrepta vertiginos către distrugere.

Dar în acele zile, sub domnia tânărului împărat Iosia s-a produs un amplu fenomen de înviorare spirituală, care chiar dacă nu a schimbat definitiv, a amânat totuşi momentul deznodământului final, oferind timp, printre altele, pentru prolifica lucrarea a profetului Ieremia. Pot fi evidenţiate trei secvenţe disticte ale trezirii petrecute în epoca respectivă:

            * Dorinţa de a-l căuta pe Dumnezeul. „În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, [Iosia] a început să-l caute pe Dumnezeul tatălui său David”(2 Cronici 34:3). Importanţa unei asemenea atitudini, este pur şi simplu inestimabilă. Puternica mişcare de trezire survenită în Africa de Est, în anul 1929, s-a declanşat atunci când un misionar, Dr. Joe Church şi un băştinaş creştin au devenit preocupaţi de starea spirituală atrofiată a miilor de creştini nominali. Rugăciunea lui Church a fost ca „norii superstiţiilor şi idolatriei să se risipească, pentru ca oamenii să potă vedea strălucind lumina lui Dumnezeu”.[1]Foarte mulţi localnici, au fost convertiţi în timpul acelei treziri, printre aceştia numărându-se şi Festo Kivengere, cel care în anii următori a devenit unul dintre cei mai proeminenţi capi ai Bisericii africane.

            * Descoperirea Cuvântului lui Dumnzeu. O asemenea mişcare implică de fiecare dată o întoarcere reală la ceea ce a Dumnezeu Însuşi a rostit şi a rămas consemnat în Cuvântul Său scris. „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului.”(2 Cronici 34:15). Se pare că manuscrisul pe care preotul Hilchia l-a descoperit a fost o copie a cărţii Deuteronom, descoperirea, citirea şi asumarea perceptelor ei, conducând ulterior la declanşarea unor ample reforme spirituale.[2]Importanţa vitală a propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, în timpul unei mişcări de trezire spirituală este o realitate incontestabilă. În sensul acesta, Brian Edwards citează un misionar, care a fost implicat în trezirea spirituală produsă în anul 1905, în India şi care spunea: „Într-un asemenea moment, nimic nu este mai sigur decât importanţa supremă a Scripturii, întreaga Scriptură, nimic altceva decât Scriptura.”Acelaşi autor prezintă mărturia unui observator a marii treziri produse în Borneo, la începutul anilor ’70, declaraţie, în care acesta spunea: „Decizia lor de a se supune autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, a fost una de neclintit.”[3]

            * Dedicare pentru a face voia lui Dumnezeu. În timpul domniei lui Iosia, a fost reinstituit Praznicul Paştelui şi s-a manifestat o atitudine generală de acceptare şi de ascultare faţă de Voia lui Dumnezeu, manifestată în Cuvântul Său. Într-un mod similar, atunci când oraşul Rochester din statul american New York, a fost zguduit de trezirea spirituală survenită ca urmare a propovăduirii lui C. G. Finney, saloanele, cluburile şi barurile s-au golit şi chiar au fost închise, în timp ce clădirile bisericilor au fost umplute până la refuz. [4]

            Acestea sunt cele trei secvenţe principale care au marcat mişcarea de trezire spirituală, produsă în timpul domniei lui Iosia şi care aşa cum a fost subliniat în exemplele prezentate anterior se regăsesc oridecâteori o bisercă, un oraş, o naţiune, sau chiar porţiuni dintr-un anumit continent sunt scena desfăşurării unor fenomene de o asemenea magnitudine spirituală.

            (Va urma).

 de Adrian Neiconi

Trezire spirituală (I), aici


[1] Dan Wooding & Ray Barnett, Ugandan Holocaust, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 1980

[2] Donald W.B. Robinson, Josiah’s Reform and the Book of the Law, Ed. Tyndale, London, 1951, p.26

[3] Brian Edwards, Revival! A People Saturated with God, Grand Rapids, Michigan, 1988, P.100, 106

[4] Timothy Smith, Revivalism and Social Reform, Ed. Abingdon, New Zork, 1957, p.82