UMBLAREA CREDINCIOSULUI

Cum ar trebui să trăiască credinciosul, în timp ce umblă în fiecare zi prin viață? Dumnezeu  ne-a onorat atât de mult, a făcut atât de multe lucruri pentru noi, încât nu poate face mai mult decât ceea ce a făcut deja. Nici nu putem vedea totul, pentru că încă suntem pe pământ – suntem aici pentru a fii martori ai Lui. Noi îi suntem datori lui Dumnezeu; noi îi datorăm lui Dumnezeu atât de mult încât nu am putea niciodată să Îi plătim datoria. Ce putem face atunci? Foarte puțin, dar este un lucru pe care trebuie să îl facem: trebuie să umblăm într-un chip vrednic de poziția onorată la care Dumnezeu ne-a ridicat.

Credincioșii nu trebuie să umble la fel ca ceilalți oameni. De ce? Pentru că umblarea celorlalți oameni nu este pe placul lui Dumnezeu.

Pentru că ei sunt făpturi noi în Hristos Isus, credinciosul s-a dezbrăcat de hainele omului vechi și știe că sunt lucruri pe care trebuie să le facă și lucruri pe care nu trebuie să le facă; lucruri cu care viața noastră ar trebui să fie îmbrăcată și lucruri cu care viața noastră nu ar trebui să fie îmbrăcată.Credinciosul trebuie să Îl urmeze pe Dumnezeu, trebuie să trăiască imitându-L pe Dumnezeu, iubind ca El, trăind curat sau în sfințenie, vorbind ca El și despărindu-se de tot ce este rău.

Felul în care credinciosul umblă în fiecare zi este crucial pentru cauza lui Hristos și pentru binele societății. El contribuie fie la zidirea societății, fie la dărâmarea ei. Din acest motiv, este important ca un credincios să umble cu atenție și cu strictețe în viață. Viața este o umblare, o cărare pe care mergem în fiecare zi. Când ne trezim dimineața, începem să umblăm pe ea. Dumnezeu se așteaptă de la noi să umblăm cu mare grijă, adică fiind atenți și umblând corect. Omul care gândește, care are grijă cum trăiește, căruia îi pasă este înțelept, el știe că are o misiune de îndeplinit. El Îl cunoaște pe Dumnezeu în mod personal, și știe că scopul pentru care se află pe pământ  este acela de a trăi o viață sfântă și plăcută și pentru a fi o mărturie pentru Domnul. Omul înțelept nu doar că are grijă la fiecare pas din viață, ci el se luptă să fie atent la fiecare pas – să se asigure că merge prin viață exact așa cum trebuie, cu strictețe, cu disciplină și aotocontrol.

Omul trebuie să-și folosească timpul cu înțelepciune. Timpul este un dar de la Dumnezeu. Omul nu trebuie să câștige timp, sau să cumpere timp; el deja are timp. Ceea ce trebuie să facă el este să folosească acest timp – să îl folosească cu înțelepciune – să îl folosim ca să facem tot ce putem mai bine. De ce trebuie să răscumpărăm vremea? Pentru că zilele sunt rele. Răul cu care se confruntă credinciosul în umblarea lui de fiecare zi – este atât de mult rău, încât trebuie să fie mereu în alertă ca să nu cadă.El trebuie să vegheze  ca să poată trăi o viaă neprihănită și să aibă o mărturie bună. Răul poate varia de la tentații ușoare la persecuții, de probleme financiare minore la crize economice, de la o problemă minoră în familie la război.

Răul din lume este mereu înaintea credinciosului – fie el mic sau mare. Slujba credinciosului este de a răscumpăra timpul, de a profita cât mai bine de timpul pe care îl are .

Credinciosul este un om înțelept în umblarea lui atunci când pricepe care este voia lui Dumnezeu. Credinciosul trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu ca să poată birui răul. Cum? Cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu și fiind sensibil la călăuzirea Duhului Sfânt.

Umblarea credinciosului în lumea aceasta v-a fi una exemplară atunci când Duhul Sfânt v-a avea controlul deplin asupra vieții lui. Aceasta este o poruncă, ceea ce înseamnă că credinciosul trebuie să fie umplut de Duhul Sfânt în mod continuu (Efes. 5:18  Umplerea Duhului Sfânt este o manifestare personală a lui Isus Hristos, pentru credinciosul care umblă în fiecare zi în ascultare (Ioan 14:21). Înseamnă o stare de conștiență a prezenței Lui, a călăuzirii Lui – în fiecare moment. Această conștiență este privilegiul credinciosului. Când trec prin necazuri, Dumnezeu știe, El îi iubește și îi pasă, manifestându-Și prezența Sa și făcându-l conștient pe credincios de dragostea și grija Sa, ajutându-l și dându-i încredere, iertare și sigurană.

În umblarea lui oricât ar fi de greu, credinciosul plin de Duhul lui Dumnezeu, are un duh care cântă: ”Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”(Efes.5:19). Menționarea cântecului este o imagine a fericirii și a bucuriei.

Credinciosul are un spirit mulțumitor:”Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efes.5:20).Viața credinciosului este în mâna lui Dumnezeu. El îl conduce și îl direcționează prin toate lucrurile. De aceea credinciosul Îi poate mulțumi Lui pentru tot – indiferent cum stau lucrurile. El are controlul tuturor lucrurilor.

În umblarea lui, plin de Duhul Sfânt, credinciosul mai are și un duh de supunere și de respect, de teamă. Un om plin de Duh nu are un duh critic, de invidie, de dezbinare, de egoism. El are un duh de supunere. Acelaș lucru este adevărat și pentru biserici: o biserică plină de Duh are un trup de oameni care sunt supuși – care fac tot ce pot pentru a se sluji unii pe alții. Nu există dezbinare între ei, invidie, sau egoism, nu între oamenii lui Dumnezeu, în frica de El, ei se supun unii altora.

Ca să putem fi cu Domnul trebuie să umblăm cu El, să trăim pentru El, lăsând în urmă o mărturie, cale pe care cei care vin după noi să pășească încrezători.

Pastor PAVEL GAG

Biserica Crestina Baptista din Sâmbăteni