Am găsit această carte la biblioteca Centrului Areopagus. (un loc pe care credincioșii din Timișoara ar trebui să îl viziteze cât mai des, pentru a lor îmbogățire și progres! Aici puteți consulta catalogul bibliotecii Areopagus: http://www.areopagus.ro/biblioteca/) Cred că este un ”musai de citit” (a must read) pentru păstori. Am apreciat tare mult faptul că Paul Tripp reușește să identifice problemele a ceea ce el numește ”cultura pastorală” a vremurilor noastre, fără să nimicească slujirea pastorală.
Una dintre problemele spinoase ale culturii pastorale de azi este perceperea păstorului ca un fel de superman. Un om care beneficiază de resurse spirituale și fizice inepuizabile, care le știe pe toate și le face pe toate. El nu greșete niciodată, iar atunci când o va face, va ști să ascundă rușinoasele fapte cu dibăcia unui politician. Mai mult, el nu are nevoie de ajutor. Predică despre har, dar asta doar pentru că adunarea are nevoie. El e deja la alt ”levăl.”
Consecințele acestei percepții le vedem peste tot. Pentru că pastorul nu e perfect, dar adunarea se așteaptă să fie, iar el dorește să îndeplinească dorințele adunării, se va preface, va căuta să joace rolul cât mai bine. Nu îi va ajuta pe cei din adunare să progreseze pentru că nu mai se poate identifica nici el cu ei, nici ei cu el. El e deja pe vârful muntelui și de abia se mai vede. Un astfel de păstor ”perfect” este ca roșia mare și frumoasă pe care o cumperi în mijlocul iernii. Promite să îți satisfacă toate nevoile, toate neîmplinirile, dar atunci când muști din ea, parcă ai mușca plastic.
Acest gen de percepție va afecta familia păstorului. Ei știu prea bine că superman-ul de la amvon, baptistier și masa cu Cina este adeseori ”super-mojicul” atunci când vine vorba de tratamentul pe care îl aplică lor, soției și copiilor. (Cineva povestea la un moment dat: ”A bătut copiii bine, nevasta a lăsat-o plânsă, dar s-a dus să predice la evanghelizare!” Secerișul a fost pe măsură, probabil.)
Păstorul superman nu va mai primi sfaturi de la nimeni pentru că superman le știe pe toate. Se pricepe și la exegeză și la betoane, și la consiliere și la contabilitate. Predică de Crăciun și tot el face și pachetele pentru copii.
Nu va recunoaște niciodată că nu știe. Va îndruga un răspuns, iar tu vei pleca buimac și jurându-ți că nu vei mai pune întrebări. Uneori totuși nu va îndruga răspunsul, ci îți va arăta cât de inadecvată este întrebarea ta. Te vei simți rușinat că ”ai pus întrebări de care nu depinde mântuirea ta și cu care diavolul de fapt ne ispitește ca să nu ne ocupăm de ceea ce e important.”
Paul Tripp arată într-un mod cât se poate de clar că păstorul are nevoie de ajutor. Ținând cont de lucrarea pe care o are de făcut, are nevoie de har, de ajutor, de sfaturi, de consiliere mai mult ca oricine altcineva. Noi păstorii suntem chemați să înțelegem că nu suntem deasupra adunării, ci parte a ei! Nu suntem mădulare cu funcționare independentă. Avem nevoie de celelalte mădulare din trupul lui Hristos. Din nou și din nou autorul îndeamnă: ”Adu-ți aminte că nu tu ești Mesia!”
Da, noi păstorii avem nevoie de sprijin și de ajutor. Dacă nu înțelegem acest aspect vom continua să ne chinuim noi, familiile și bisericile. Ne vom victimiza și ne vom plânge de milă. Nu e normal să fie așa fraților, dar….Eu unul mulțumesc Domnului pentru Paul Tripp și cartea pe care a scris-o!
Valentin Făt
Mai multe articole scrise de Valentin Făt, pe http://valentinfat.wordpress.com/