Unde au dispărut tații?

Vorbind în general, astăzi responsabilitatea taților într-un cămin este într-o stare de confuzie. Căsătoriile contractuale sunt propovăduite de anumite grupuri ale societății noastre. Adepții acestora pretind că semnarea unui contract de căsătorie care să împartă responsabilitățile în mod egal între bărbat și femeie îi va duce la libertate și armonie.
Mai poate fi înțeles în mod corect rolul unui tată într-o vreme a atâtor devalorizări? La ce m-a chemat Dumnezeu pe mine în calitate de bărbat, soț și tată?
SUNT DATOR SĂ-L ASCULT PE DUMNEZEU.
Sunt situații în care nu ne dăm seama că ne-am pierdut simțul orientării. Putem deveni „pierduți” într-un anumit domeniu al căsniciei și nici măcar să nu realizăm lucrul acesta. Ca soț sunt dator să-mi iubesc familia, soția și copiii. Este important ca soția să se știe iubită. Este important ca să le arăt copiilor mei că-i iubesc. Iubirea trebuie manifestată în cuvinte și fapte. Cel mai frumos compendiu despre dragoste îl găsim tot în Biblie, în așa numitul „Capitol al dragostei”. În el este o abundență de cuvinte descriptive care implică acțiunea. Simte-te obligat să-ți mărturisești dragostea, să-ți demonstrezi dragostea și să-ți exprimi dragostea.
AM PRIMIT RESPONSABILITATEA CONDUCERII.
Care este planul lui Dumnezeu cu privire la poziția de lider a unei căsnicii creștine? Ce înseamnă termenul de „cap al familiei”? Ceva, fie orice, cu două capete este o monstruozitate. Și nici căsnicia în care există dualitate în conducere nu poate fi considerată altfel. Cât de clar: „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii…” (Efes. 5:23).
Biblia afirmă că este vorba de o conducere cu dragoste. Dragostea și autoritatea merg mână în mână. Conducerea fără dragoste dă naștere de obicei la tiranie, dar în căsătorie, dragostea fără conducere duce la un romantism interzis și fantezist. Trebuie menținut un echilibru între autoritate și dragostea care se dăruie.
Pentru ca un bărbat să fie un soț și un tată, un lider după voia lui Dumnezeu, el trebuie să ia în considerare două principii. Menirea lui este să poarte de grijă soției și copiilor lui și să-i călăuzeazcă cu îndemnare spre țelurile vieții asumate împreună înaintea lui Dumnezeu.
VREAU SĂ-MI ÎNCURAJEZ FAMILIA.
Dumnezeu nu ne-a pus împreună ca să ne luăm la întrecere unul cu altul, ci să ne completăm reciproc. Dacă o soție se simte sufocată în acel „sunt doar o casnică”, și dacă ea nu simte că trăiește darurile pe care Dumnezeu i le-a dat, aceasta se datorează de multe ori și soțului. Cât de important e să fii lângă copii, să le vezi înclinațiile pozitive și apoi împreună cu ei să le dezvolți. O văd ca o sarcină pe care Creatorul a dat-o bărbaților să descopere și să valorifice darurile și capacitățile soției și copiilor în toate domeniile vieții. Știm noi care sunt darurile soțiilor noastre? Suntem la zi cu părțile pozitive ale copiilor noștri? Ne încurajăm soția și copiii să-și folosească toate capacitățile cu care au fost înzestrați?
Planul lui Dumnezeu pentru tați constituie secretul reușitei în cel mai frumos proiect al vieții, casnicia sau familia. Putem fi vindecați de daunele suferite la nivelul caracterului și al abilității de a fi părinte. Odată ce restaurarea s-a realizat, consumarea statutului de soț și tată va fi cu adevărat o desfătare.
Pastor Ioan Cocîrțeu