În viziunea învierii oaselor uscate, profetul Ezechiel a avut posibilitatea să vadă cum oameni car erau în cautarea fericirii, a succesului și a bucuriei se aflau la capătul puterilor. Vitalitatea lor a scăzut, identitatea lor s-a șters iar speranța lor a murit. Nevăzând nici o cale de scăpare din această situație, profetul a început să se simtă rândul lui fără speranță.
A rămas mut de uimire privind la ruina din fața lui. Întrebarea inevitabilă este: există cineva care poate să aducă viață acolo unde este moarte și speranță acolo unde este disperare?Uneori suntem tentați să spunem: “Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea, suntem pierduți.“ (Ezechiel 37:11). Când suntem în astfel de situații, trebuie să ne aducem aminte de schimbarea remarcabilă care poate avea loc atunci când puterea lui Dumnezeu intervine în viața omului. Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu deschide o cale pentru oameni apăsați de nefericire de a găsi o viață nouă și de a se ridica din mormânt la o viață plină de bucurie. Prin Cuvântul Adevărului, Dumnezeu ne ridică din întunericul și disperarea în care ne aflăm și ne redă speranța. Ajungem să cunoaștem puterea de transformare a Celui care face toate lucrurile noi.
Acest lucru a avut loc și în ziua Rusaliilor. O mulțime diversă de oameni a reușit să audă șoaptele vocii lui Dumnezeu în mijlocul sunetelor mai multor limbi. Oasele au prins din nou viață, morții au înviat și mii de oameni au venit la Cristos și au fost botezați. Rusaliile ne amintesc că nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța. Chiar și atunci când ne confruntăm cu valurile tumultoase ale vieții și dezastrul pare că ne copleșește. Dumnezeu poate lua oasele moarte și le poate da viață din nou. În acest an, de Rusalii, fie ca Duhul Sfânt să sufle viață nouă peste noi, să înlocuiască disperarea cu speranță, lipsa de zel cu entuziasm, moartea cu viață! Domnul Isus, a cărui Înviere am sărbătorit-o de Paște, a urcat la cer. Da, Isus este viu și, prin Duhul Sfânt, redă speranța. unde există moarte există și speranță!