„Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoar, cu argint sau cu auraţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu săngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”. (1 Petru 1:18,19)
În cuprinsul acestor versete, apostolul Petru ne reaminteşte care a fost experienţa mântuirii fiecăruia dintre noi. Alminteri, una dintre motivaţiile instituirii Cinei Domnului a fost tocmai aceea ca noi să ne amintim în permanenţă ceea ce Hristos a săvârşit pentru noi.
Mai întâi e important să ne amintim ceea ce noi eram odinioară. În viziunea lui Petru noi eram sclavi care aveam nevoie de „răscumpărare” (v.18). Pentru noi termenul răscumpărare are o conotaţie teologică, dar pentru creştinii din secolul I el reprezenta în cel mai concret mod cu putinţă preţul care trebuia plătit pentru eliberarea fizică a unui sclav, într-o lume populată cu şaizeci de milioane de sclavi. Dar în contextul acela, precum şi în contextul actual, Biblia subliniază faptul că în dimensiunea spirituală a vieţii omul fără de Hristos este sclav al păcatului şi are nevoie urgentă de răscumpărare (Tit 3:3).
Dar noi nu trăiam doar o viaţă de sclavie, ci şi o viaţă lipsită de conţinut. E ceea ce el exprimă prin cuvintele „felul deşert de vieţuire pe care îl moşteniserăţi de la părinţii voştrii.” Cu alte cuvinte, o viaţa noastră înainte de a-L fi cunoscut pe Hristos, nu era doar înrobită de păcate, ci era şi golită de un conţinut, de un sens şi de un scop real, o viaţă condamnată să sfârşească în mod iremediabil în dezamăgire, în deznădejde şi în moarte.
Însă Petru nu ne aminteşte doar ceea ce noi eram odinioară, ci şi ceea ce Hristos a înfăptuit pentru noi. El şi-a vărsat sângele Său preţios pentru a ne elibera din robia păcatului şi pentru a ne conferi libertatea. A răscumpăra înseamnă a cumpăra înapoi, a plăti preţul cuvenit pentru eliberarea cuiva. Şi dacă în cazul sclavilor care populau teritoriul Imperiului Roman răscumpărarea din sclavie implica plata unei sume de bani, Petru în concordanţă cu toţi ceilalţi scriitori biblici este categoric în a afirma că răscumpărarea din sclavia păcatului nu poate fi plătită cu bani sau cu alte bunuri materiale. Era necesară o jertfă de sânge şi Singurul calificat să o ofere, Singurul abilitat să-şi verse sângele Său ca preţ de răscumpărare pentru păcatele noastre a fost Domnul Isus, Cel pe care apostolul îl numeşte „Mielul fără cusur şi fără prihană”. Cu alte cuvinte, tocmai datorită faptului că a nu a avut nici un păcat, El a fost Singurul care s-a calificat să ia asupra Lui toate păcatele noastre şi să le ispăşească la cruce, răscumpărându-ne în felul acesta din robia păcatului şi oferindu-ne fiecăruia dintre noi şansa de a trăi viaţa unui copil de Dumnezeu.
Adrian Neiconi