Sora Victoria Marian s-a născut la data de 1 martie 1931 în satul Rădmăneşti, comuna Bara, judeţul Timiş, în familia lui Livius şi Gherghina Costi.
Copilăria şi-a petrecut-o alături de familie în satul natal. Anii copilăriei i-au fost însă profund marcaţi de pierderea timpurie, la vârsta de numai 6 ani, a mamei. Cu toate că durerea şi pierderea au fost deosebit de mari, Dumnezeu a găsit cu cale ca ea să găsească alinare şi sprijin într-o femeie, Sofia, care mai târziu a devenit soţia tatălui ei.
Această femeie simplă şi sinceră, care n-a avut niciodată un copil biologic, i-a fost sfătuitoare şi confidentă pentru mai mult de 45 de ani. S-a purtat cu gingăşie şi dragoste astfel că, pentru tot restul vieţii, ea a fost o adevărată mamă pentru Victoria.
Şcoala primară a făcut-o în Timişoara, tatăl ei lucrând pentru o vreme la CFR în staţia Timişoara Ronaţ. Studiile secundare şi le-a făcut la Liceul Secundar „Regina Maria” din Oraviţa.
După absolvirea liceului s-a angajat ca funcţionară la Sfat în localitatea Gherteniş, judeţul Caraş-Severin, unde s-a stabilit cu familia ca urmare a faptului că tatăl a primit serviciul de şef de haltă CFR.
La numai 17 ani, la 17 octombrie 1948 s-a căsătorit cu consăteanul ei cu numai doi ani mai în vârstă, Moise Marian. Azi ei numără 63 de ani de convieţuire (căsătorie).
După nuntă, Victoria şi Moise Marian s-au mutat la Lugoj, într-o casă mică pe care au primit-o ca dar de nuntă de la tatăl Victoriei, Costi Livius.
În Lugoj Victoria a lucrat ca şi contabilă în cooperaţia meşteşugărească până în anul 1955 când în familia Marian se naşte unicul lor fiu.
Neavând altă opţiune, se lasă de serviciu şi dedică următorii 12 ani în întregime familiei şi creşterii fiului. Revine mai apoi în câmpul muncii, în cooperaţia meşteşugărească, unde va lucra până la pensionare.
Miraculos şi inspirativ totodată este modul în care L-a cunoscut şi cum s-a întors la Domnul. Având copil mic, familia a căutat un cont de lapte de vacă care să împlinească nevoile de hrană şi calciu ale micuţului. Aşa au ajuns să cunoască şi mai târziu să se împrietenească cu familia Petru şi Maria Avram, o familie credincioasă care locuia la distanţă de numai două străzi şi care frecventa Biserica Baptistă de pe strada Plopilor. Din vorbă în vorbă, acceptând invitaţiile de a participa la sărbătorile bisericii, Victoria şi Moise Marian au hotărât să urmeze calea pocăinţei, calea mântuirii, calea Domnului Isus.
Legământul de credinţă în apa botezului s-a făcut în ziua Cincizecimii din anul 1958, actul botezului fiind săvârşit de fr. păstor Teodor Turcu, păstorul bisericii la acea vreme.
De atunci şi câtă vreme a avut suflare, ea L-a slujit neîntrerupt pe Domnul care a mântuit-o, cu toate că, în ultimii ani, datorită bolii care a ţintuit-o la pat nu a mai putut frecventa biserica pe care a iubit-o atât de mult.
A fost o femeie simplă, aşezată, serioasă, sinceră, răbdătoare, cu frică de Dumnezeu, fiind apreciată atât de cei cu care a lucrat cât şi de cei de care a fost înconjurată în anturajul bisericii şi al vecinilor din cartier.
I-a plăcut cântul atât în cor cât şi individual; această pasiune a făcut-o să înveţe toate cântările din cartea „Cântările Evangheliei”.
A iubit Biblia, a citit-o, a studiat-o, a subliniat-o, a copiat versetele care i-au atras atenţia; dovadă sunt caietele de notiţe şi comentarii pe care le-a scris pentru fiul, nora şi nepoţii ei.
Astăzi, când ne despărţim de rămăşiţele pământeşti ale sorei noastre în Hristos Domnul, rămânem în urmă cu speranţa revederii în Paradisul etern:
Soţul: Moise; fiul: Titi; nora: Tina; nepoţii: Marius, Maria şi Iosif; cuscrul: Constantin; vecinii, rudele şi frăţietatea care au cunoscut-o.
Fie ca amintirea sorei noastre să ne inspire la o viaţă de sfinţenie în aşteptarea vieţii veşnice.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.