Vrem piste de biciclete, nu palmieri!

0808-0710-2414-5431Aşa cum am spus cu mai multe ocazii, a merge cu bicicleta prin Timişoara implică o mare doză de curaj. De nebunie chiar! Să detaliez:

Aventura începe undeva în afara Timişoarei, pe drumul judeţean care face legătura dintre Timişoara şi Lugoj, prin Buziaş. Drumul e îngust. Unele maşini depăşesc decent, altele…Când auzi un tir în spate spui o rugăciune: înainte, dar şi una de mulţumire, după. Există maşini care intră în depăşire fără să ţină seama de tine, te trezeşti faţa în faţă! În oraş aventura continuă. Maşini care ies de pe drumuri secundare exact în faţa ta. Şoferi care deschid uşa în nasul tău (uşa poate fi şi “dechisă în nas, nu doar închisă în nas!” Scenele acestea îmi amintesc de “fazele” de la Tom şi Jerry. Când le experimentezi, râsul e ceva mai potolit.) Ce să mai spun despre cei care ies cu spatele din parcare! (intersecţia de pe Buziaşului-NOVATIM-este o aventură totală. Oricând poate ieşi cu spatele cineva care să te proiecteze sub o maşină ce circulă prin intersecţie).

Sunt ceva piste de biciclişti prin Timişoara, dar mult prea puţine. Nu spun nimic despre calitarea lor, bine că există. Şi totuşi se pun palmieri. Oare nu era mai înţelept să se investească banii respectivi, nu ştiu câţi or fi fost, în ceva piste??? Să arate şi oraşul nostru ceva mai civilizat? Am fost impresionat, în Polonia, de numărul foarte mare de biciclişti, de modul cum este încurajat mersul pe bicicletă şi de respectul arătat în trafic.

Ar fi aerul mai curat şi în oraşul nostru dacă ar exista mai multe biciclete şi mai puţine maşini. După ce se fac piste de biciclete, să cumpere şi palmieri, câţi vor ei! Numa bine, vom avea de ce să legăm bicicletele. (Cu riscul să dispară şi bicileta şi palmierul!!!)

P.S. Dragi biciclişti, purtaţi casca, vesta şi folosiţiluminile pe timp de noapte. Nu ripostaţi când vi se fac nedreptăţi, decât dacă vă place să fiţi înjuraţi.

Mai multe articole de Valetin Făt, pe www.valentinfat.wordpress.com